Dull people, colourful world

Ma simt la fel de ciudat... cu toate ca am inceput sa imi pun viata la punct... cu toate ca am iesit din "depresia" in care cazusem... Sunt speriata ca, cu toate astea... tot simt un gol imens si nu stiu ce lipseste... Imi tot ocup timpul cu prostii la care incerc sa ajung, bloguri, filme, site-uri ciudate pe care tot gasesc cate ceva nou care sa-mi dea de gandit, ziarul gratuit dimineata la metrou, oamenii urati si tristi (care isi blesteama fiecare dimineata in care se duc la acelasi loc de munca, pe acelasi traseu, cu ac. oameni), muzica de care am devenit dependenta si fara de care nu mai pot sa plec de acasa, ceaiurile de prin cafenele... lucruri superficiale, false, that make me happy pe moment... impulsuri seci doar ca sa ascund plictiseala cronica si self-abandonment-ul in care am cazut... Simt nevoia sa creez, sa fac ceva important, sa stiu ca nu sunt aici degeaba, sa stiu ca pot sa gandesc mai departe, sa aiba cineva ce invata de la mine... Sunt atatia oameni care s-au pierdut in rutina, in monotonia fiecarei zi incat si-au format un zid peste care ideile si gandurile lor nu mai trec. Nu mai au puterea sa vrea mai mult, sa inceapa un alt capitol, sa repare greselile de pana acum... Imi e al dracului de frica, ca asta o sa ajung si eu. Ca o sa ma trezesc in fiecare zi la 6:30, o sa stau in fiecare zi in fata calculatorului pana la 5, o sa ma duc acasa pe acealsi traseu, cu ac. oameni, ascultand aceleasi melodii, uitandu-ma la ac. scari, numarand ac. patru statii... Acum stau la birou, ma uit pe geam si fumez o tigara... ma uit la casa de vis a vis... Acum cateva zile a fost o ambulanta acolo. Azi...e o masina mare, neagra si niste oameni duc un cosciug spre ea. Urasc moartea! Urasc ideea de inmormantare! Urasc cimitirele si ritualurile noastre atunci cand inmormantam pe cineva! Urasc golul in stomac pe care il am atunci cand vad cutia aia mare si urasc coroanele de flori aruncate pe langa ea... Sunt atat de curioasa cine a fost, ce a fost, ce carti a citit, ce filme a vazut, ce facea in fiecare zi... cine plange dupa el, cine ii stie numele... Tot ce stiu eu, e ca nu a murit de batranete si ca era "vecinul care tipa mereu cand de la balcon ii scrumam pe masina". A... si ca acum e intr-o cutie de lemn rosiatic...