Nu ma plac, nu-mi place ca sunt atat de seaca, atat de inconstienta. Sunt geloasa. Sunt atat de geloasa pe oamenii din jurul meu. Cand s-au schimbat asa lucrurile? Cand eram mai mica eram atat de fericita. Imi placea viata mea atat de mult. Probabil ca odata cu varsta am ajuns sa constientizez cate lucruri imi lipsesc de fapt. I call myself intelligent, but i'm nothing near that. Daca as fi macar un pic pana acum eram departe. La un moment dat, pana de curand, aveam toate resursele si suportul necesar sa realizez tot ce avem in minte. Dar acum... am cazut... sunt undeva jos, calcata de oamenii pe care sunt geloasa, a caror viata o admir. Eram persoana care radea mereu, pe care nu o lovea nimic... eram persoana careia orice i se intampla era mereu optimista. Radeam mereu si cu usurinta ii faceam si pe altii sa rada. Eram persoana care era mereu sigura ca o sa fie bine. Ce am devenit? Cand si cum m-am lasat sa ajung asa? De ce nu mai am curaj,incredere? Nu sunt buna de nimic, nu pot sa fac nimic! Abia astept sa adorm pentru ca atunci nu ma mai gandesc la mine. Imi gasesc ocupatii doar ca sa nu-mi las niciun moment in care sa-mi analizez viata. Ma ancorez in oamenii din jurul meu, pentru ca ei sunt tot ce am. Imi e frica de singuratate mai rau decat de moarte. Imi e frica sa nu am pe cine sa sun ,pe cine sa vad, cine sa ma asculte. Ma ingrozeste ideea de oameni care pleaca de langa mine, de oameni care nu ma lasa sa am incredere sau ma dezamagesc.
Ma urasc.Va urasc.
No comments:
Post a Comment