I'm my favourite toy

Aseara mi-am dat seama ca nu e bine niciodata sa incerci sa dezgropi trecutul. Unele lucruri e mai bine sa ramana nestiute, acolo unde au fost lasate sa putrezeasca. I'm a bit freaked out. Nu sunt deprimata, nu am probleme, nu sunt singura, nu ma urasc. Pur si simplu sunt pierduta. Inca plutesc pe undeva, fara sa ma apuc de nimic care sa ma aduca pe pamant, ma las dusa de vant fara sa ripostez. Sunt fericita la nivel de supravietuire... dar ca intotdeauna... vreau mai mult. Nu cred ca exista om care sa fie multumit cu ce are. Chiar daca dorintele lui sunt pur si simplu materiale si nu neaparat existentiale, tot o sa fie ceva acolo, in departare, care sa "straluceasca". O sa ma apuc sa lupt pt ceva. Din pura plictiseala. Nu stiu pt ce inca...dar o sa gasesc eu ceva. Viata mea merge treptat, fiecare treapta fiind un scop pe care mi-l pun in minte. Daca nu il ating, stagnez si treapta devine un drum plat... lung... si care necesita multa vointa pt a fi parcurs pana la punctul in care pot sa construiesc treapta din nou.

Imi plac povestile. Nu conteaza ce final au. Imi plac povestile in care visez, in care iubesc, in care sufar, in care rad, in care plang, in care alerg, in care stau si ma uit la cer, la luna, in care nu toata lumea e perfecta, in care pot sa fiu ori personajul negativ ori cel pozitiv, in care mor, in care supravietuiesc, in care ma lupt, in care castig, in care pierd, in care mint, in care sunt om, in care sunt pisica, in care cad in gol, in care merg pe foc, in care merg pe apa. Imaginatia imi e cel mai de pret lucru. Imi iubesc imaginatia, ideile, gandurile.. Iubesc sa ma duc in locul in care nu mai e nimeni asa cum e in realitate, in care tot ce ma inconjoara e perfect modelat dupa mintea mea.