Delicious ambiguity

Al meu creier nu ma mai asculta. Si pe langa faptul ca nu ma mai asculta, imi da si senzatii de voma. De cand am ajuns sa am pretentii peste posibilitati umane? Nu o sa stau locului, nu o sa las lucrurile sa se invarta pe langa mine, fara sa le complic, fara sa le fac mai greu de controlat. Nu pot. Imi trebuie cineva rece, distant, ocupat, pe care sa nu-l cunosc all the way, care sa lase mereu loc de intrebari, care sa nu faca tot ce vreau eu ... tocmai pentru a-mi lasa mie loc sa obsedez, sa urlu, sa vreau si mai mult.Vreau sa tipe la mine sa tac, vreau sa aiba witty replies, vreau sa-mi aduca argumente cu care sa-mi inchida gura, vreau sa ma lase recitindu-i mesajele over and over again, vreau sa-mi arate ca exista mai mult. Sa ma faca sa-i zic te iubesc si te urasc in a single breath. Sa fie realist pe atat de mult pe cat viseaza. Sa ma faca sa nu mai urasc diminetile :)