Sunday, December 28, 2008

Protect me from what I want...Protect me from what i need


Nu am incredere in mine. Imi e frica. Imi e atat de frica de lucrurile pe care le fac, pe care le gandesc. Imi e frica de locul inspre care ma indrept si de oamenii care sunt langa mine. Imi e atat de al dracului de frica de tot ce ma inconjoara.
Sunt o proasta. sunt exact ce pretind ca nu sunt si am exact defectele pe care sustin ca nu le am. Bine ca stiu sa critic si sa dau sfaturi, dar cand vine vorba de mine, o dau in bara ca ultima ratata. Nu am pic de control asupra mea, asupra actiunilor mele si atac doar de frica sa nu fiu atacata. Nu vreau sa fiu asa, nu imi place ce am devenit. Vreau sinceritate, dar in acelasi timp mi-e ingrozitor de frica de ce o sa aud. Pastrez totul superficial si apoi ma astept ca persoanele din jurul meu sa nu faca asta. Mint, ma mint si am ajuns sa refuz realitatea mai mult decat trebuie. Nu stiu unde sunt dar aici sunt cu siguranta din ce in ce mai putin.Vreau echilibru, vreau sa fiu pragmatica, vreau siguranta. Vreau multe si totusi nu am puterea sa schimb nimic. Sunt o lasa si o ipocrita.
I hate the truth.

Monday, December 1, 2008

For thine is the kingdom, and the power, and the glory, for ever and ever. Amen


Nu trebuia sa fie asa. Nu aici trebuia sa ajung. M-am saturat sa ma uit pe geam, din autobuz si sa nu vreau sa cobor, sa nu vreau sa ma "trezesc", sa ma opresc din visat. Sunt dezamagita de mine, de ce sunt, de ce gandesc. Imi e rusine ca nu pot sa lupt. Ma tarasc.

Vreau sa cred in Dumnezeu. Vreau sa apartin undeva, sa-mi fie frica de ceva superior mie, sa-mi ghidez viata dupa dogme si porunci. Sa ma rog pentru a obtine ceva si sa cred in miracole. Sa am siguranta ca orice as face, e cineva acolo care are grija de mine, sa nu-mi fie rau. Sa cred ca totul e dat de sus, ca mi-e scris sa fie asa. Sa nu fac rau de frica sa nu se intoarca impotriva mea si sa fac bine in ideea ca imi mai construiesc o treapta spre Rai. Sa imi doresc sa ajung in Rai si sa behave pentru a nu ajunge in Iad. Sa cred ca sfarsitul lumii va veni pentru ca Dumnezeu decide asta si nu pentru ca oamenii ucid putin cate putin planeta asta. Dar... nu fac asta... nu pot. Nu pot sa fiu educata sa-mi fie frica de ceva inventat. Nu pot sa cred ca, cu toate ca faptele mele isi au consecintele lor si o explicatie logica, altcineva le decide si le urmareste. Nu pot sa ies din scepticism si sa-mi las viata in mainile "divinitatii".
"Our bodies are prisons for our souls". What is a SOUL? E un omulet mic imbracat in alb? E un fum subtire care se ridica deasupra noastra? Sunt de fapt gandurile si sentimentele noastre? Si daca murim, sufletul o sa continue? Cand iubim...iubim cu mintea, cu inima sau cu sufletul? Cum poti sa ai un suflet bun sau un suflet rau? Care e diferenta? Cine a decis ca avem un SUFLET? Cine a dat o definitie cuvantului? De ce avem nevoie sa credem ca exista magie in noi si ca nu suntem pur si simplu organisme care se nasc si mor? De ce omul a trebuit sa inventeze RAUL si BINELE? Si cine a ales sa nu fim liberi, cine a ales ca imaginatia noastra sa aiba limite? De ce nu putem pur si simplu sa acceptam ca suntem niste "plante" care se nasc, cresc, lupta pentru lumina si apa, si intr-un final mor? Asta e un ciclu natural. Noi nu suntem cu nimic mai speciali.

Thursday, November 27, 2008

Letter to myself



Urasc schimbarile... urasc momentele in care ceva se schimba, mai ales daca o ia in jos, fara sa am puterea sa fac nimic. Trebuie sa te conformezi, sa deal with it, sa take it in. Dar poate nu vrei. Poate chiar ti-e greu. Poate nu asta ar fi si alegerea ta... Si oamenii pleaca... si altii vin si le iau locul. Si o sa plece si urmatorii, si tot asa. Si ai impresia ca esti singurul care ramane pe loc, care sta nemiscat, asteptand doar ca lucrurile sa se invarta in jurul lui. Cateodata,cand simti ca ceva merita, lupti, alegi ce ti se pare important si incerci sa-l incetinesti, dar odata ce situatia te depaseste, dai drumul si se invarte si mai repede... Ce nu te intereseaza, ce nu conteaza, trece si nici nu observi. Poate o sa-ti aduci aminte la un moment dat ca a fost acolo sau poate ca nici nu o sa-ti dai seama. Tot ce se invarte in jurul tau, in timp, te modeleaza... te-a facut ce esti acum... si in continuare o sa te schimbe. Te defineste ca persoana, te ajuta sa te formezi... Iti da o baza pentru a avea pareri, pentru a da sfaturi, pentru a interactiona. Depinde de tine,cat esti de maleabil, cat de dispus esti sa accepti fiecare cicatrice. Te pierzi in momente, lasi timpul sa vindece ce trebuie, si-ti visezi viitorul... incerci sa construiesti, sa pui brick by brick. Te privesti,te analizezi si constientizezi de ce esti in stare. Poti sa te subestimezi... sau... sa te supraestimezi. Si... in cazul asta, dezamagirea va fi mult mai urata... si mai greu de suportat. Dar pana la urma, cum stabilim de ce suntem in stare? Cum ne stabilim niste standarde? Cum alegem ce ne e benefic si ce nu? Cum am putea vreodata sa cerem mai putin, doar in ideea ca this is all we can do, all we can get? Cum sa think so little of yourself incat sa ceri putin, de frica sa nu fii dezamagit? Poate asta e doar parerea mea,sau poate chiar cer prea mult. Dar prefer sa raman asa decat sa adun pe langa mine lucruri care ma fac sa ma simt inconfortabil, pe care trebuie sa le accept chiar daca nu imi plac. Sunt putini oameni care merita, putini oameni "extraordinari". Dar pe cat sunt de putini, pe atat e de greu sa lupti pentru ei. Ii vrei langa tine, dar niciodata nu-i usor. Poate cateodata nici nu e vina ta, sunt factori exteriori pe care nu poti sa-i controlezi... din nou.. te conformezi. Nu mai devine alegerea ta, jocul tau... si... te lasi... purtat de whatever will come along... stai pe loc... si astepti...

Thursday, November 13, 2008

I'm unclean,a libertine


Timing...saturdays are running wild through my hair...Stop making it all yours,because it's not! You create as you have been created,maybe with that awful taste of metal in your mouth...Why did you drop it? Where were you? It was the only thing that kept you floating.Now you'll have to settle with the void left behind,with the painful emptiness that you chose to fall asleep with.I'm not trying to argue with your inner self,i just want to make sure your life isn't the rabbit's web i just fell in earlier. Stop staring at me,it will just hurt your eyes...It will just make you see how the world can scar all these souls,with the flesh they're trapped in,with the mouth they were given to scream.You're going to be so fucking cold,as the sins you've always preserved will pierce your hands,leaving you laughing your lungs out.They always told you to chase the foggy clouds...you...never listened. Now the clouds rule your dreams,making your nights boring,lonely and unnoticed...But you're proud.You're so proud your dreams were worth it...Now don't get me wrong.I still think you're average...for me...you'll never be more than a leaf.Impress me! Fight me! Kill me! The black silk,just sliding through your fingers...don't drop it again...it will crawl starting with your toes and reaching your teeth,your ears.Just wake up already,it won't hurt...too bad. Oh...and...shhhh...it's gonna shut up someday...you...can't control it right now...it's still inside you...you can't control yourself,you know that. Stop laughing! Stop it! Don't your cheeks hurt? Isn't your tongue tired? The spotlight will just burn your skin...and you're gonna be so ugly.You stopped smiling now,huh? It's almost morning...just close your eyes and run...Run! If you were stupid enough to get here,keep going...This is what you hate the most.This is what you fear,what makes your stomach tremble and your knees shake.You pulled the thread out of your neck so there's no way back now...Do it! Come on...you already bought the blade...The pain will be worse if you don't.The disappointment will bring you nightmares,the hoplessness will eat you from the inside,your only choice being...agony. Now you have to lie.From now on,you'll have to lie to yourself,to the world,to the snakes. My god,you hate snakes! You hate their cold skin when it touches your face,you hate their thin tongue in your eyes,they make you vomit when they crawl on your lips.It's the horror you've created.It's the place you'll never escape from.You're trapped in..YOU...Yeah,keep laughing and staring at your carved face in the mirror.You made the lights go off and the mirror start pouring. Just hug your knees and wait,darling...You have no place to go.Wait until the sun comes out,maybe somewhere there's a crack...and you'll see it.Why are your hands wrinkled? It's what YOU did to yourself...or what they've done to you.You can always blame them...they made you what you are.Because they have a plan for you,because they want you devoured...You're gonna love that! Finally,you're screaming again,finally ,you see that this is all you can ever be. You know you'll always get eaten alive,painful and slow...it's the only thing you can't fight,can't control,but obliged to fear. Never trust yourself,you never mean good.The claws in the attic are making that horrible noise...again...You're not allowed to talk about it,you're not allowed to see it,you're not allowed to touch it...You never noticed that all the doors get sealed when your whispering soul tries to exit or get in? But if it can not exit,nor get it,where is it trapped?

And the air is busy, and there's no space left...


A fost prima oara in viata mea cand am oferit o explicatie out loud pentru ce sunt, pentru cum sunt... atat mie, cat si altcuiva.... Nu m-am schimbat... nu sunt altcineva... nu sunt diferita de ce am fost pana acum... I'm a stupid kid... i'm a scared stupid kid, care nu are curajul sa traiasca in lumea oferita de voi, asa ca a ales sa o filtreze... A decis ca singura persoana care o intelege si cu care poate vorbi... e herself. Eu fac regulile aici, eu aleg ce ma raneste, eu aleg ce ma face fericita. Sunt in lumea reala la fel de mult cum sunt si in cea creata de mine... tot am nevoie de pareri, de sfaturi, de oameni, de trairi... pentru ca, pana la urma, fara astea lumea mea nu se forma in the very beginning. Nu sunt fluturasi, iar eu nu sunt o fetita roz care alearga fericita... e doar o forma ciudata de nepasare... nu neg adevarul ci doar il refuz si il transform dupa standardele mele... Mi-am dat seama de ce fac abia acum, cand am zis-o out loud. Nu avea o definite, nu-mi dadeam seama de asta. Nu fac rau nimanui, nu detin un secret al universului care a stat pana acum doar sub puterea mea... e doar... unul din lucrurile care n-ar trebui spuse niciodata. Toti facem asta... la un nivel sau altul... unii mai sanatos, altii... mai putin sanatos... sau however you wanna call it... Nu planific ce trebuie filtrat, nu aleg eu ce transform... nici eu nu stiu... imi dau seama abia dupa ce se termina... e un mecanism care s-a format ciudat si care nu mai e de mult timp sub controlul meu. Nu stiu daca a fost vreodata. Vreau sa cred ca da. Nu stiu daca o fac din cauza mea, din cauza caracterului meu slab sau din cauza voastra. Nu stiu daca asta m-a ajutat pana acum si nu stiu unde sau cum as fi fost fara asta. Nu stiu daca era necesar si nu stiu cat e de normal. Nu sunt nebuna. Nu sunt bolnava. E doar o forma putin ciudata a normalitatii din fiecare. Nu vreau sa inteleaga nimeni sau sa li se para normal. Vroiam doar sa ofer o explicatie pentru atatia ani de naivitate, de visuri, de imaturitate, de negare, de nepasare, in care nu m-am trezit nicio secunda... Am zis-o de atatea ori intr-o forma sau alta. Oricum nu ma asteptam sa ma credeti sau sa intelegeti...





Got a secret

Can you keep it?

Swear this one you'll save

Better lock it, in your pocket

Taking this one to the grave

If I show you then I know you

Won't tell what I said

Cause two can keep a secret

If one of them is dead…

Why do you smile

Like you've been told a secret

Now you're telling lies

Cause you're the one to keep it

But no one keeps a secret

No one keeps a secret

Why when we do our darkest deeds

Do we tell?

They burn in our brains

Become a living hell

Cause everybody tells

Everybody tells…

Look into my eyes

Now you're getting sleepy

Are you hypnotized,

By secrets that you're keeping?

I know what you're keeping

I know what you're keeping

Thursday, November 6, 2008

The places you have come to fear the most

Sunt rea.Sunt dispusa, ca in mommente de genul asta sa fiu atat de weak. Sa fiu lipsita de pragmatism, de obiectivitate. Pierd atat de multe si gresesc atat de mult. Ma ia valul si nu mai gandesc logic, nu-mi mai pasa de altii, de lucrurile sau oamenii pe care ii am deja, de mine. Ma sacrific atat pe mine cat si ce ma inconjoara, fara sa-mi pese. Vad lucruri care nu sunt acolo, doar pentru a avea un motiv, doar pentru a ocoli adevarul. Pentru a nu ma lasa sa ma vad. Sa nu trebuiasca sa accept ca sunt eu si ca nu insemn nimic.

Mi-e dor de o viata simpla. Singurele mele probleme sa fie tema la romana si culoarea bluzei de azi. Imi e atat de dor de liceu, de cum eram atunci, de simplitatea lucrurilor, de reguli, de o rutina impusa. Asta era tot ce aveam de facut, cu ocazionalul incalcat al regulilor. Sa fiu mereu binedispusa, apogeul fericirii mele sa fie faptul ca am putut sa chiulesc ca sa joc baschet. Pot, te rog, sa chiulesc si acum? Pot sa mint ca am ramas incuiata afara si ca nu pot sa mai intru? Pot sa mint ca era trafic si ca nu mai ajung? Pot sa-mi iau scutire o viata? Sa nu ma obosesc sa trec prin lucruri de genul asta. Sa stau acasa cu popcorn si sa ma uit la desene. Sa imi aduca mama ceai, pentru ca sunt atat de racita. Sa stau sa ascult muzica... melodii care sa nu ma duca departe, care sa nu insemne nimic, care sa nu-mi dea niciun sentiment in afara de incontrolabilul batut din picior. Sa ma uit la filme de dragoste si sa nu plang, sa nu simt un gol pentru ca nu am asa ceva. Can't turn back time as i can't change now. As a matter of fact, niciodata nu am avut puterea sa ma schimb. Vad cat, cand si cum gresesc, dar ma las... ma las sa cad in imaginatie, in paranoia, in minciuni, in tertipuri, intr-o lume pe care o creez singura din greseli si decizii proaste. Intr-o lume in care, incep sa cred, imi place sa fiu... Ma complac.

Goodbye, my almost lover......


Despre tine, despre ce ai fost,despre cum te-am uitat,despre trecut...despre ce simteam... despre faptul ca am crezut ca te iubesc. Am crezut ca esti totul pentru mine. Vedeam in tine tot ce vroiam mai mult... Ma faceai sa visez, ma faceai sa am incredere in mine. Ma vedeam in tine si ma formam langa tine. Erai primul lucru la care ma gandeam cand ma trezeam si ultimul,cand ma culcam... si totusi... nu adormeam pentru ca nu imi ieseai din minte. Abia asteptam sa te vad, sa ma faci sa rad, sa te tin de mana, sa te aud vorbind, sa te vad cum fumezi, sa te vad zambind, sa-ti vad ochii caprui, sa-ti urmaresc degetele... Iubeam fiecare respiratie a ta, fiecare gest. Devenisem dependenta de tine, erai o obsesie ciudata, un lucru pe care nu puteam sa-l am niciodata sub forma in care imi doream.

Mi-ai spus ca tii la mine, ca nu o sa pleci,mi-ai spus ca langa mine te simti TU, mi-ai spus ca insemn mult pentru tine, mi-ai spus ca nu vrei sa plec, mi-ai spus ca o sa ma ajuti, mi-ai spus ca vrei, ca incerci, ca poti... ai plans. M-ai pupat pe frunte si ai plecat... Imi pare rau ca te-am lasat sa pleci, imi pare rau ca nu ti-am zis ca am facut asta pentru ca vedeam totul gresit si nu aveam incredere in mine... imi pare rau ca am fost ATAT de proasta, imi pare rau ca nu te-am sunat imediat sa te intorci.


Dupa un timp, te-ai intors... dar nu era la fel, erai schimbat, erai rece. Ti-ai dat seama ce ai fost, cum te-ai purtat. Apoi ai luat o decizie pe care eu nu am putut sa o schimb, ai schimbat regulile fara sa-mi lasi puterea de a riposta, fara a-mi lasa pic de control. Si tu ai putut, tu ai facut totul definitiv, tu ai ales, tu nu ai mai vrut, tu te-ai indepartat, tu ai controlat totul, tu mi-ai limitat cuvintele, tu m-ai lasat atunci singura, fara tine, fara sa stiu de ce, fara sa inteleg ce am facut.... m-ai lasat sa ma invinovatesc, sa cred ca sunt o persoana groaznica, sa nu ma mai iubesc, sa simt ca nu mai am optiuni, putere...


Am crezut ca nu mai am puterea sa fac nimic,am crezut ca fara tine nu pot sa fiu, fara tine nu vreau, eram dispusa sa ma schimb, sa fac compromisuri, sa fac orice doar ca sa te am inapoi, sub orice forma... as fi renuntat la orice si la oricine pentru o zi cu tine, pentru o ora, pentru o explicatie. Sa te aud, sa te vad...Nu stiam ce s-a intamplat, nu stiam daca iti e dor de mine, nu stiam daca ma urasti, nu stiam daca o sa te mai vad vreodata.



Acum stau si ascult muzica ta si inca ma trece un fior... ascult aceleasi versuri, dar nu mai inseamna ce insemnau... nu ma mai uit la telefon sperand sa suni, nu-mi mai verific mailul sperand ca mi-ai trimis o melodie, nu-ti mai recitesc mesajele... Imi e dor de ideea de tine, imi e dor de ce erai pentru mine, imi e dor de energia pe care mi-o dadeai, imi e dor de sentimentul ca as fi facut orice pentru tine... Nu imi e dor de tine, nu imi e dor de ochii tai, nu imi e dor de vocea ta, nu imi e dor sa te tin de mana, nu imi e dor zambetul tau, nu imi e dor de povestile tale.


Nu mai esti pentru mine.Nu ma mai faci sa visez.Nu te mai iubesc.

You fingertips across my skin/The palm trees swaying in the wind/Images...You sang me Spanish lullabies/The sweetest sadness in your eyes/Clever trick...I never want to see you unhappy/I thought you'd want the same for me/Goodbye, my almost lover/Goodbye, my hopeless dream/I'm trying not to think about you/Can't you just let me be?/So long, my luckless romance/My back is turned on you/Should've known you'd bring me heartache/Almost lovers always do...We walked along a crowded street/You took my hand and danced with me/Images...And when you left you kissed my lips/You told me you would never let forget these images...

Wednesday, November 5, 2008

...don't wake me up


Imi suna telefonul... ma trezesc speriata, dormeam doar de 2 ore, bajbai pe jos sa il caut, sa il opresc... ma uit pe ecran... e EL... Nu raspund, il arunc din nou pe jos. Ma ridic de pe canapeaua alba pe care stateam si calc pe un pahar... e un pahar cu vin rosu pe care tocmai l-am varsat pe covor... ma uit in jur si buimaca iau un tricou si il pun pe pata. Inca vad in ceata... ma duc spre baie, ma spal pe fata si ma uit in oglinda... am o rochie neagra, parul blond, un lant cu un pandantiv in forma de zana si cercei lungi... unde am fost aseara? Singurul lucru la care ma gandesc acum e o baie fierbinte... asa ca dau drumul la apa. In drum spre bucatarie, cu gandul la o cafea maaare,trec prin living, care e mobilat alb/negru si unde am un perete urias din geam... cu o vedere superba... sunt in New York...

Imi fac cafeaua, si pana se umple cada cu apa, ma uit pe geam, ma uit in jos, sunt undeva la etajul 36... incerc sa-mi aduc aminte ce am facut azi noapte...

Caut disperata laptopul pe sub pernele canapelei, fac un playlist intreg cu Maroon 5 si ma bag in baie... suna iar telefonul... iar e EL... raspund, pentru ca evident telefonul isi are locul de onoare oriunde merg, si o voce de abia trezita imi zice "morning sunshine"... zambesc, fara sa zic nimic si el continua cu "sper ca mergem sa mancam unde am mancat si ieri,da?"

Intr-o mare criza de timp cotrobai prin dressing-ul urias cautand ceva de imbracat... blugi negri, o bluza lejera, tocuri negre... perfect... arunc in geanta telefonul, cheile de la masina, un ruj si plec grabita. Ma intalnesc cu el in fata la Blue Hill, pe Bedford Rd.

E New York, si e dimineata... traficul e infernal... intarziam oricum, dar.... nu o ora...

Il vad... ma asteapta cu o cala in mana si se uita nervos la ceas... ma indrept spre el si ii sar in brate: "imi pare rau,imi pare rau"... Isi schimba expresia imediat, zambeste, imi spune ca nu-i nimic si ma saruta. Imi zice ca se grabeste sa ajunga la munca si ma intreaba cum ma simt... Da... azi noapte a fost aniversarea noastra, azi noapte ii facusem o surpriza... cina, lumanari, vin rosu... el n-a aparut, a ramas peste program la munca... acum stiu de ce aratam si eu si livingul asa... acum stiu si de ce aveam 16 mesaje pe robot, acum stiu de ce vinul era desfacut langa canapea iar eu mahmura... dar mai stiu si ca nu am ramas suparata... nu pot... Il iubesc, ii iubesc ochii, ii iubesc mainile, ii iubesc vocea... il iubesc pentru ca ma iubeste... Avem deja 2 ani impreuna... 2 ani in care s-au intamplat atatea.... in urma carora am atatea amintiri pe care nu le-as da pentru nimic. E tot ce mi-as putea dori... ma suna sa mi zica "buna dimineata", imi stie florile preferate, imi zice ca sunt draguta cand ma enervez, ii place cum rad, observa cand ma tund, stie cand am nevoie sa ma ia in brate, ii place muzica pe care o ascult, ii plac cateii, stie ce vin imi place... ma iubeste...

Tuesday, November 4, 2008

Wreck of the day...





L.A. lights never shine quite as bright as in the movies,still wanna go?
Cause something here
in the way, in the way that we're constantly moving,reminds you of home
So you're taking these pills for to fill up your soul and you're drinking them down with cheap alcohol
and I'd be inclined to be yours for the taking, and part of this terrible mess that you're making
but me, I'm the catalyst
When you say love is a simple chemical reaction
can't say I agree
'Cause my chemical, left me a beautiful disaster
still love's all I see
So I'm taking these pills for to fill up my soul and I'm drinking them down with cheap alcohol
and you'd be inclined to be mine for the taking
and part of this terrible mess that I'm making
but you, you're the catalyst
You'll be the vein,you'll be the pain, you'll be the scar, you'll be the road, rolling below the wheels of a car
and all of the thoughts
don't know if I'm strong enough now
You'll be the vein, you'll be the pain, you'll be the Catalyst
Under the weight of your wings, you are a god and whatever I want you to be
and I wonder if truly you are nearly as beautiful as I believe
In my head
your voice
You've got all that I need and this make believe will get me through another lonely night
Under the weight of your wings, should ever we meet on your side of your stereo, I will pretend I know not of your thoughts and even the way that they mirror my own
I'll take you away in the way that you take me and go where I go
Fall away to the sound of my heart to your beat
melancholy and cool, kind of bitter sweet
love on repeat
I'm echoing all your philosophies
I...
I don't wanna be fool-hearted
I'm outnumbered in my head
In my head...
your voice...
you've got all that I need, and this make believe will get me through another night
Under the weight of your wings I make believe you are all that I'll ever need
all that I need...