Letter to myself

Urasc schimbarile... urasc momentele in care ceva se schimba, mai ales daca o ia in jos, fara sa am puterea sa fac nimic. Trebuie sa te conformezi, sa deal with it, sa take it in. Dar poate nu vrei. Poate chiar ti-e greu. Poate nu asta ar fi si alegerea ta... Si oamenii pleaca... si altii vin si le iau locul. Si o sa plece si urmatorii, si tot asa. Si ai impresia ca esti singurul care ramane pe loc, care sta nemiscat, asteptand doar ca lucrurile sa se invarta in jurul lui. Cateodata,cand simti ca ceva merita, lupti, alegi ce ti se pare important si incerci sa-l incetinesti, dar odata ce situatia te depaseste, dai drumul si se invarte si mai repede... Ce nu te intereseaza, ce nu conteaza, trece si nici nu observi. Poate o sa-ti aduci aminte la un moment dat ca a fost acolo sau poate ca nici nu o sa-ti dai seama. Tot ce se invarte in jurul tau, in timp, te modeleaza... te-a facut ce esti acum... si in continuare o sa te schimbe. Te defineste ca persoana, te ajuta sa te formezi... Iti da o baza pentru a avea pareri, pentru a da sfaturi, pentru a interactiona. Depinde de tine,cat esti de maleabil, cat de dispus esti sa accepti fiecare cicatrice. Te pierzi in momente, lasi timpul sa vindece ce trebuie, si-ti visezi viitorul... incerci sa construiesti, sa pui brick by brick. Te privesti,te analizezi si constientizezi de ce esti in stare. Poti sa te subestimezi... sau... sa te supraestimezi. Si... in cazul asta, dezamagirea va fi mult mai urata... si mai greu de suportat. Dar pana la urma, cum stabilim de ce suntem in stare? Cum ne stabilim niste standarde? Cum alegem ce ne e benefic si ce nu? Cum am putea vreodata sa cerem mai putin, doar in ideea ca this is all we can do, all we can get? Cum sa think so little of yourself incat sa ceri putin, de frica sa nu fii dezamagit? Poate asta e doar parerea mea,sau poate chiar cer prea mult. Dar prefer sa raman asa decat sa adun pe langa mine lucruri care ma fac sa ma simt inconfortabil, pe care trebuie sa le accept chiar daca nu imi plac. Sunt putini oameni care merita, putini oameni "extraordinari". Dar pe cat sunt de putini, pe atat e de greu sa lupti pentru ei. Ii vrei langa tine, dar niciodata nu-i usor. Poate cateodata nici nu e vina ta, sunt factori exteriori pe care nu poti sa-i controlezi... din nou.. te conformezi. Nu mai devine alegerea ta, jocul tau... si... te lasi... purtat de whatever will come along... stai pe loc... si astepti...